Acceleratul vine, ce merge către cer
Acceleratul vine, ce merge către cer;
El intră-n stațiune, pe drumul cel de fier.
Vezi, sună clopoțelul și șeful dă semnal,
Macazul loc își are, iar drumul duce-n deal.
Voi, copii, vă suiți, păcătoși, vă grăbiți!
Deci cu toții, mari și mici,
Vă grăbiți de vă suiți!
Băgați bine de seamă să nu vă rătăciți!
În gară-s multe trenuri, în cel bun vă suiți!
Stațiunile pe hartă, de cauți, tu le găsești,
Căința și Sfințenia, apoi în Cer sosești.
O poartă foarte-ngustă întâi tu ai să treci,
Să-ți cumperi și biletul, altfel n-ai să pleci.
Moneda e Credința, cu care poți plăti,
Căci numai doar cu dânsa tu poți călători.
Te urcă-n clasa-ntâi; comod călătorești,
Bogatul și săracul în tren tu întâlnești.
Călătorești într-una, făr’ ca să te cobori,
Și sigur vei ajunge în Cer, ca dus de nori.
Acolo întâlni-vei pe toți cei mântuiți.
În mijloc, Mielușelul, iar ei, preafericiți.
Oștiri nenumărate de coruri îngerești,
Nicicând n-ai să te saturi măcar ca să-i privești.
Aruncă la bagaje dorințele lumești
Și grijurile toate, de cele pământești,
Te suie-apoi în trenul Cristos și Harul Său
Și vesel vei ajunge chiar lângă Dumnezeu.
Home