Acolo unde raza diminetii
Acolo unde raza diminetii, in ziua-ntaia tainic s-a ivit
Acolo unde n-au putut strajerii sa tina trupul Celui rastignit
Infiorat sublim de duhul slavei m-am inchinat pios Domnului meu
Cutremurat de marturia vremii, mormantului deschis de Dumnezeu.
Acolo nu mai sunt stăpâni romanii, nici Iosif nu mai este grădinar
Și-au scuturat mileniile anii, dar au rămas miresmele de har
Nici lacrima fierbinte-a Magdalenei, nici fașele de pânze nu mai sunt
Dar în grădină, umbrele uitării nu pot pecetlui acest mormânt.
Mormântu-i gol! E martoru-nvierii, așa deschis vorbește mișcător
El spune în rostirile iubirii că lumea are-un viu Mântuitor
Îți mulțumesc Părintele-ndurării de harul sfânt, ceresc și minunat
Simțit chiar în grădina-nmormântării lângă mormântul Celui înviat
Te rog, o Doamne bun să-mi dai puterea să-ți fiu și eu un martor pe pământ
Purtând și-n grai și-n faptă învierea așa cum spune sfântul Tău Cuvânt
Iar când vei reveni pe nori, în Fiul, să iei din lume ce-a fost credincios
Dă-mi harul să Te-ntâmpin cu Osana, în ceasul întâlnirii glorios.
Home