Aleluia!
Atunci când David lăuda, întreg văzduhul se bucura,
Căci pacea din înalt venea în inimi,
În acorduri calde, sunet lin, prindea contur al său cânt divin,
Un dulce dar puternic, Aleluia!
Aleluia, Aleluia, Aleluia, Aleluia!
Credința Lui nu se-asemăna cu al nimănui altcineva
Și totuși a gustat din rodul vinei
Cu duh zdrobit, adânc plecat, cu suflet trist, gândul zbuciumat
Și-au strâns puteri să cânte: Aleluia!
Dumnezeu e neschimbat, și vrednic de-a fi lăudat,
Când sufletul surâde sau când plânge,
Când drumu-i drept și e luminat, când ceru-i greu și-ntunecat,
E demn să I se cânte Aleluia.
Home