Am adormit, dar inima-mi veghea

Am adormit, dar inima-mi veghea.

Când, deodată, cineva mă striga

/: Deschide-Mi, tu pe gânduri nu mai sta,

Căci vreau să intru, dă-Mi inima ta! :/

Mi-am scos și haina, cum să mă îmbrac iar?

Și pe picioare m-am spălat eu doar.

/: Cum să-Ți deschid în toiul negrei nopți?

Când toți adorm, Tu singur bați la porți? :/

Când m-am sculat ca să-Ți deschid,

Tu ai plecat, n-ai mai venit.

/: Cum aș putea din nou să Te revăd?

Greșeala n-am putut să mi-o prevăd. :/

Păzitorii care cetății dau ocol

M-au întâlnit, lăsându-mi suflet gol,

/: Și m-au rănit, luându-mi marama,

Care păstra smerită fața mea. :/

Dar ce-mi dai Tu nimeni nu-mi poate lua,

Un gând senin, plin de iubirea Ta.

/: Pecetluiește-mi azi inima mea,

Să cunosc clipa când Tu bați la ea! :/

Iubitul meu, ești numai al meu!

Rămâi cu mine-n ceasul greu!

/: Obrajii se întăresc pe calea Ta,

Te rog, rămâi pe veci iubirea mea! :/

Home