Am cunoscut cărarea pocăinței

Am cunoscut cărarea pocăinței,

Pe ea urcau părinții mei în sus,

Când mă-ndemnau să-mbrac haina sfințeniei

Și să-L aleg în viață pe Isus.

Aveam pe-atunci altar al rugăciunii,

La noi în casă cobora Isus,

/: La rugăciuni se vindecau bolnavii…

Așa erau acele vremi de-atunci! :/

Ne îndemnau mai mult la sfințenie,

Nopți albe le trăiam în rugăciuni,

Căci Duhul Sfânt din cer ne spunea taine

Și ne-ndemna să fim tot mai uniți.

Mărturiseam a noastre neputințe

Și-n tain-adesea și primeam răspuns.

/: Simțeam cum mâna-I sfântă ne atinge…

Așa erau acele vremi de-atunci! :/

Ne-nvioram când peste adunare

Se cobora susurul Celui Sfânt,

Când toți strigau atuncea osanale

Și-n limbi cerești cântăm prin Duhul Sfânt.

Era ca-n ziua aceea de Rusalii,

Cu mic, cu mare, toți priveam în sus,

/: Cum coborau a Duhul Sfânt daruri…

Așa erau acele vremi de-atunci! :/

Mai lasă, Doamne, stropii bucuriei,

Să mai trăim acele vremi de-atunci,

Să mai gustăm dulceața pocăinței,

Pe culmi cerești, o, Doamne, să ne urci.

Dorim să Te simțim în adunare,

La-noastre-umile rugi ne dă răspuns,

/: Ne-mbracă-n haina cea de sărbătoare,

Să reîntâlnim acele vremi de-atunci! :/

Home