Amar îți era sufletul

Amar Îți era sufletul, o, Mielule divin

Când ai intrat în Ghetsimani să-L rogi pe Tatăl sfânt

De-i cu putință ca paharul greu să treacă,

"Dar totuși voia Ta, o, sfinte Tată, să se facă."

O, du-mă Doamne și pe mine-n Ghetsimane

Ca să-mi arăți și mie locul unde Te-ai rugat.

Du-mă la Golgota, pe sinistrul munte

Ca să plâng la cruce unde Te-ai rugat.

Noi nu-i cunoșteam prețul, nici nu-l vom ști nicicând

Vândutu-L-ai tu Iudo pentru cei treizeci arginți.

Intrară în grădină o mulțime de avari

Ca să-L prindă și să-L ducă ca pe un tâlhar.

O, dimineața e pustie, noaptea a dispărut

Totul e-nvelit în misterul albei dimineți.

Privighetoarea tristă nu-și mai cântă vechiul glas

Căci în grădina Ghetsimani doar lacrimi au rămas.

Îngenuncheat cu crucea-n spate și cununi de spini,

Fiu al omului pe munte cade printre crini.

Calvarul suferinței nemiloase a urcat,

Trupul e atârnat pe cruce, sângele-i vărsat.

Mi-au străbătut cuiele carnea, sângele-a curs văi

Nu am făcut-o pentru min' ci pentru voi cer răi.

Și dacă credeți în Mine și-n jertfa din Calvar

Vă dăruiesc iertare, viață veșnică în dar.

Home