Aș privi, din zori în zori

Aș privi, din zori în zori

Toate văile cu flori;

Aș privi și-aș strânge-n piept

Tot ce-i tainic și-nțelept.

Tot noianul zorilor,

Tot focul bujorilor,

Tot parfumul crinilor

Din umbra grădinilor;

Tot seninul zărilor,

Tot argintul mărilor,

Toată slava stelelor,

Stelelor, stelelor

Ce dau farmec nopților.

Și când vine-o iarnă grea,

Troienind cărarea mea,

Lângă Domnul am, și-atunci,

Tot ce-i mai frumos prin lunci.

Dar când Domnul va veni

Și în ochi mă va privi,

Nu voi mai vedea atunci

Nici păduri, nici văi, nici lunci,

Nici noianul zorilor,

Nici focul bujorilor,

Nici parfumul crinilor

Din umbra grădinilor.

Nici seninul zărilor,

Nici argintul mărilor

Și nici stelele de sus…

Mai de sus, mai de sus,

Numai Fața lui Isus!

Home