Atâtea lacrimi și durere…
Atâtea lacrimi și durere…
Atâta lipsă de mângâiere…
Văd la orice pas, în țara mea.
Atâtea familii destrămate…
Atâția copii fără mamă și tată…
Stau și mă întreb: „De ce așa? ”
Și /: mă doare :/: inima, :/
/: Când mă gândesc :/ la țara mea!
/: România, ai nevoie de Dumnezeu!
România, ai nevoie de Fiul Său!
România, acum e timpul să te trezești,
Să te întorci cu-adevărat la Dumnezeu! :/
Atâta freamăt și încordare…
Atâta lipsă de alinare…
Văd acum în țara mea.
Atâta hulă și minciună…
Păcatul se înalță, a ajuns la culme.
Mă întreb: „De ce așa? ”
Și /: mă doare :/: inima, :/
/: Când mă gândesc :/ la țara mea.
Decembrie, 1989.
Dumnezeu Și-a întors fața către România. Văzând suferința poporului nostru și dorința multora după El; de aceea, începând cu Timișoara, București, Cluj, Iași și apoi în întreaga țară, glasul întregului popor striga: „Există Dumnezeu!"
/: România, ai nevoie de Dumnezeu!
România, ai nevoie de Fiul Său!
România, acum e timpul să te trezești,
Să te întorci cu-adevărat la Dumnezeu! :/
Home