Călătorul
Străinule, ce-alergi așa grăbit
Ești atât de obosit
Și tot aduni, aduni mereu
Lucruri în desagul tău
O, călător, te gândește
La ceea ce îți folosește!
Ce strângi în traista vieții tale?
Comori de veci, sau lucruri pieritoare?
Lumea te-mbie să iei tot ce vrei
Ieftine sunt lucrurile ei
Și deodată ajungi greoi,
Iar în desegă ai numai gunoi
Ești chemat s-aduni
Doar lucruri bune
Cuvânt, post și rugăciune
Astfel vei locui cu Isus în veșnicii
Aceasta-ți poate da valoare
Putere să stai în picioare
În fața Marelui Creator
Gândește-te, străine, călător
Home