Când Duhul Sfânt din cer s-a coborât

Când Duhul Sfânt din cer s-a coborât

avuta-n lume-un larg ecou,

Aprinsa-n inimi focul mult dorit

și multe vieți născu din nou.

Și cei dintâi creștini s-au răspândit,

prin lume viu mărturisind,

Deși prigoane multe-au suferit

pe Crist vestiră biruind.

Duhule vino, ceasul e greu,

Cu mângâiere și slava lui Duzmnezeu,

Cobori și-acum cu puterea Ta,

Vino și astăzi să-nvii biserica.

Și-apoi prin veacurile ce-au trecut,

pământu-n beznă se-nveli,

Dar cei aleși știut-au că cel drept

doar prin credință va trăi;

Noi vremea cea din urmă o trăim,

mereu cu-același foc Tu arzi,

Mai mult ca oricând martori vrem să fim,

să Te cunoască lumea azi.

Home