Când eram înconjurată

Când eram înconjurată

De o ceață-ntunecată,

Cu un vânt și groază mare

Și zăceam în disperare,

Mintea-mi era încordată,

Cu tot trupul meu crispat,

Nu mai știam ce să fac,

Dar la Domnul am strigat.

/: Și-a venit Isus cu barca

Lui și m-a salvat

Din furtuna-ntunecată,

Domnul m-a luat. :/

Eram pe-un mal de apă,

Cu toți pomii despuiați,

Nu aveau niciunul roadă;

Erau oamenii săraci

Care nu-l aveau pe Domnul

Și nici nu primeau cuvântul.

Eu lucrarea-m isprăvit.

Pe mine nu m-au primit.

Home