Când în lume suferința era la culme
Când în lume suferința era la culme,
Când speranța celor mai mulți s-a terminat
Atunci, la împlinirea vremii
Isus Hristos s-a întrupat
Să-I cânte tot pământul lui Dumnezeu
Că a trimis la noi pe Fiul Său
El a venit ca să ne mântuiască
S-aducă pace și să ne izbăvească
Tronul de rege l-a lăsat în cer
Și pentr-o clipă om a devenit
Ca să îmi schimbe suferința-n slavă
Și să-mi dea harul să fiu mântuit
Așa s-au scurs de-atunci multe veacuri
Și oamenii l-au uitat pe Prunc
Dar a rămas o rămășiță-aleasă
Care-L iubește cântându-I orișicând:
Home