Când pe pământ viața-mi este o povară
Când pe pământ viața-mi este o povară
Și când dureri de nesfârșit m-apasă greu,
Când n-am pe nimeni să-mi deie mângăierea,
Privirea mi-o înalț spre Dumnezeu.
Mi-e dor de patrie! Mi-e dor,
Mi-e dor de îngeri și de Isus cel preaiubit!…
Mi-e dor de patrie! Mi-e dor,
Mi-e dor de sfinții ce pe pământ au suferit…
Când fierb dușmani în jurul meu si mă-mpresoară
Și când pe nimeni n-am în ajutor,
Îl chem pe Isus. El îmi dă putere
Și mă conduce-n țara zorilor.
Când apăsat mă simt și sufletul mă doare
De tot ce a trecut și am simțit,
De bucuriile ce clocoteau in inimi,
De dragostea care acuma s-a racit,
Ridică-ne, o, Doamne, apăsarea
Și fă-ne demni de-a Te urma pe Tine!
Revarsă peste noi înviorarea,
Ca plini de-ncredere pe cale să pășim.
Home