Când pe-a lumii drumuri ai obosit ești și setos
Când pe-a lumii drumuri ai obosit ești și setos,
vino-n casa vieții mele, Domnul meu Isus Hristos!
Pregătitu-Ți-am cămara inimii în alb veșmânt,
unde-Ți poți lăsa povara greului de pe pământ!…
Odihnește-a Ta Ființă, în acest smerit lăcaș,
care pururi prin credință, pregătit Ți-e ca sălaș
Iară setea Ta cea mare potolește-o ne-ncetat,
în iubirea-mi arzătoare, în izvorul ei curat.
Tu mi-ai dat întâi iubire, Tu întâi m-ai odihnit,
și deplină izbăvire eu în Tine mi-am găsit!
Astăzi, ca recunoștință, vreau, Isuse, să primești,
ca-n a vieții-mi locuință pe deplin să Te-odihnești.
Home