Pe drumul ce mă duce-acasă,
Prin noaptea neagră eu călătoresc,
Furtuna bate tot mai tare,
Dar eu nu deznădăjduiesc.
Privesc spre casa mea cerească,
Spre Tatăl meu, ce mă așteaptă-n prag,
Cu dor aștept măreața clipă,
Când mă va îmbrățișa cu drag.
Când trec prin valea umbrei morții
Și drumu-mi pare greu și-anevoios,
Atunci Isus mă ia pe brațe
Și pace-n suflet de la El primesc.
O, Doamne, ce mare iubire
Ai arătat murind la Golgota,
Ți-ai dat viața pentru mine
Și ai salvat ființa mea.