Chemare dulce
N-am înțeles chemarea-Ți dulce
Ce ani în șir o tot aveam,
Cum mă chemi așa de dulce
Dar inima mi-o împietream.
Mi-ai zis: privește groapa neagră
În care tu te zbați și plângi;
Hai, îndrăznește, întinde-ți mâna;
De vrei te scot, sunt Eu, Isus.
Mi-a fost rușine, mi-a fost frică
De Tine să mă prind Isus
Dar mi-ai vorbit: nu-ți fie teamă,
Păcatul tău chiar Eu L-am dus.
Și-atunci m-am smuls din lanțul negru
Ce ani în șir m-ancătușat
Și am strigat: salvează-mi viața;
De astăzi vreau să fiu salvat.
M-ai ridicat, m-ai luat în brațe
Și ai privit la rana mea.
Ai luat uleiul milei Tale
Și ai spălat durerea mea.
M-ai dezbrăcat de haina ruptă,
De zdrențele ce le purtam;
M-ai îmbrăcat c-o haină albă
Și untdelemn sfânt Tu mi-ai dat.
Și haina sfântă, haina albă
Cu care tu m-ai îmbrăcat,
Azi să o dai la toți cei care
De tine s-au apropiat.
Și s-o păstrăm mereu curată,
Spălată-n sângele Tău sfânt,
Să fim cu toți a Ta mireasă
Și să ne duci în cerul sfânt;
Și să rămânem pe veci
Alături numai Tu și noi
Și să-ți cântăm cântarea aceea
Pe care-o știm doar numai noi.
Home