Colindat-am lumea toată
Colindat-am lumea toată,
Si-am crezut că-s înțeleaptă, dar m-am înșelat.
La școli n’alte am umblat,
De maimuță am aflat, ei m-au învățat.
Ei mi-au spus că doar natura,
Ea mi-a dăltuit făptura,
Și că totu-i transformat, nu-i nimic real.
M-au făcut să cred minciuna,
Si să zic ca ei într-una,
Însă Tu m-ai cercetat, și m-ai deșteptat
Au uitat de Tine Tată,
Mintea lor le-a fost lăsată în deșertăciuni,
Azi se cercetează-ntr-una,
Nu au cunoscut măsura, și s-au ingâmfat.
Tu ai făcut universul,
Si i-ai scris în spații mersul,
Legile ce le-ai creat, nu s-au mai schimbat.
Oștirea cerească toată,
Ea te laudă, o Tată,
Numai omul a uitat, că Tu l-ai creat.
Sunt făptura minunată,
Prin Cuvântul Lui creată, eu îi mulțumesc,
Nu-s maimuță poluată,
Sunt din viță mai aleasă, sunt din Dumnezeu.
A mea minte luminată,
Vrea să-ți spună că-i iertată,
Cunoștiința veche-a mea s-indoit și ea,
Sunt tot-una cu chemarea,
Cerului și vindecarea,
Dragostea m-a vindecat și m-a eliberat.
Omule primește-l iată,
Ești făptura minunată, tu să te smerești,
C-azi dorim, noi Sfinte Tată
Să avem un chip odată, cel Dumnezeiesc.
Te iubește și te-așteaptă,
Să-ți reverși privirea toată,
Către frumusețea Sa, și tu ești din ea.
Vrea din moarte să te salte,
Si să duci a Lui bucate,
Mângăiere să îți dea, asta-i voia Sa.
Home