Corurile lui Neemia
Când sfințea Neemia zidul, tot Ierusalimul
Asculta uimit cântărea ce-nălța sublimul.
Corurile se uniră, cântul lor împarte
Strigăte de bucurie se auzeau departe.
/: Ei lucrau cu-nsufletire, cu o mâna toți zideau
Sabia țineau cu alta și-astfel zidul isprăveau. :/
Temelia noastră-i Isus, înălțăm sus zidul;
Să clădim deasupra azi spre viitor destinul.
Pe această temelie au clădit martirii,
Au cântat mergând spre moarte, imnul nemurii.
/: Să zidim argint și aur, pietre scumpe pentru rai.
De-om zidi lemn, fân și trestii, numai focul va da grai. :/
Noi luptăm s-avem cununa cea neveștejită.
Lupta este tot mai grea și mai îndârjită.
Să luați toți armătura, să stați în picioare;
Ziua aceea rea va fi doar biruitoare.
/: Să luptați cu armătura ca-n vechime veți lăuda
Coruri mii vor fi unite și-o cântare veți cânta. :/
Home