Cu haina iubirii s-acopăr mereu
Cu haina iubirii s-acopăr mereu,
Pe cel dezgolit de ispită.
Și-n greu să nu-l judec în cugetul meu,
Rostind o sentință grăbită.
Iubirea, Iubirea
Să-mi umple de-a pururi trăirea.
Iubirea, Iubirea,
Împlinească-și în mine menirea.
Nici sabia sfânt-a dreptății de sus,
Nicicând să n-o scot cu grăbire.
Ci pururi să-nvăț de la Domnul Isus,
Dreptatea născută-n iubire.
Nici piatra osândei ce-a rece și grea
În mâini să n-o am ridicată.
Ci dragostea sfântă cu focul din ea,
Să facă deplin judecată.
Cu plugul iubirii să scot ne-ncetat,
Păcatul cu-a lui rădăcină.
Că-n dragoste sufletul este curat,
Prin ea se păstrează-n lumină.
Prin răni de păcate să torni nesfârșit,
Balsamul iubirii Divine.
Căci dragostea-i semnul că Domnul Isus
Născutu-ne-a-n nou din iubire.
Home