Cu luntrea credinței pe mare
Cu luntrea credinței pe mare, plutind azi făr’ de-ajutor,
Și marea se-agită întruna, ah unde-ai plecat Salvator.
Te chem ca să vii azi la cârmă căci valul stă tot ridicat,
O, vino degrabă Isuse, sunt singur, o, unde-ai plecat.
E greu ca să lupți prin furtună și-n luptă doar singur să fii,
E grea încercarea credinței, Isuse de ce nu mai vii.
N-a ajuns oare ruga la Tine, de nu vii și mai zăbovești.
Nu sunt ascultat, o, Isuse și-amarnic mă tot chinuiesc.
Se luptă satana într-una, ca vâsla credinței s-o pierd,
În îndoieli fără margini, în groază și-n valuri imense să pier.
Mai vino și-acum, o, Isuse oprește-acest val furios,
Căci gata stă luntrea să piară, speranța aproape s-a dus.
Dar într-o lumină apare, la luntre se-oprește Hristos,
La cârmă v-a sta El de-acuma, oprind orice val furios.
Cu pace-ți vorbesc acum ție, fii tare și nu dispera,
Căci toate supuse sunt Mie, deci crede că Eu te-oi salva.
Home