Dacă te simțești vreodată trist și apăsat
Dacă te simțești vreodată trist și apăsat,
Și de casa părintească te-ai îndepărtat,
/: O, adu-ți, adu-ți aminte
De cărarea dinainte,
Te va duce la pieire
Dacă nu te-ntorci. :/
Vocea sfântă și duioasă strigă ne'ncetat:
„O, întoarce-te acasă, fiu îndepărtat!
/: Lasă lumea păcătoasă
Și vino, din nou acasă!
E destul cât pribegit-ai
Fiule pierdut!" :/
Dacă te întorci acasă, te vei bucura
Și inima ta, în Domnul, se va desfăta
/: Căci, din zorii dimineții,
Până la amurgul vieții,
Ți-a trimite rouă cerul,
Dacă te smerești. :/
Ca și pomul lângă apă te vei bucura
Și inima ta, în Domnul, se va înviora;
/: Vei striga fără-ncetare:
„Ești o Stâncă de salvare
Care mi-a ieșit în cale
Și m-a mântuit!" :/
O, întoarce-te acasă, nu mai zăbovi!
Nu mai sta, pe căi deșarte, trist și obosit!
/: Căci iubirea Lui cea mare
Este gata de iertare.
O, ascult-a Lui chemare,
Până nu-i târziu! :/
Home