De pe un pământ de nobili respins și îndepărtat
De pe un pământ de nobili respins și îndepărtat
Se întoarce fără veste un fiu de împărat,
Se întoarce cu durere cu lacrimi și suspin
Și se întreabă într-una: nu-i prea târziu să vin?
Primește-mă, O, Tată e adevărat, am greșit
Primește-mă la Tine de lume m-am scârbit!
Primește-mă, O, Tată e adevărat, am greșit
Dar azi mă întorc la Tine, O, Domnul meu iubit!
Privește lung în zare și vede un palat,
Se întreabă-n remușcare: - de ce n-am ascultat?
De ce am plecat de acasă când totul era al meu?
De ce am uitat că Tată îmi este Dumnezeu?
Și cum stătea pe gânduri acest fiu nu vedea
Că Tatal său în poartă cu drag îl aștepta,
Doar când și-a rupt privirea de tot ce era jos
A îmbrăcat cu slavă un alt veșmânt frumos.
Home