De-atâția ani te-așteaptă El
De-atâția ani te-așteaptă El,
În pragul casei tale
Dar tu L-ai alungat mereu
Cu multele-ți greșale.
Te-așteaptă fericirea-n prag
Să-ți umple viața-ntreagă,
Tu gol și trist suspini pribeag -
Păcatul greu te leagă…
O, tu te împietrești mereu!
Dar nu ți-e teamă, oare,
Că s-a sfârși și harul Său
Și lunga Lui răbdare?…
C-aceasta, poate, -n ușa ta
E ultima-I bătaie
Și că apoi va mai urma
A crudei morți văpaie?!
Când glasul Său te cheamă azi,
Iubitul meu, ascultă!
Primește al iertării har,
Căci vina ta e multă.
Și va veni un ceas amar,
O vreme de obidă
Când ușa sfântului Său har
Pe veci, o să se-nchidă.
Iar tu vei rămânea pe veci
În focul de afară,
În nesfârșit amar să-ți treci
A vecilor povară.
Dar chinul cel mai greu și-amar
Va fi încredințarea
C-a fost, și pentru tine, har
Dar I-ai respins chemarea…
Home