Dimineața s-a ivit ca o uimire

Dimineața s-a ivit ca o uimire,

Ceasul a sunat și visul mi-a-ntrerupt,

Soarele zâmbind la geam îmi dă de știre,

Ca o nouă zi a-nceput.

Aș mai vrea să stau în pat, dar nu se poate,

Mă ridic și mă spăl iute pe obraji,

Vreau să fiu un bun exemplu-n tot și-n toate,

Vreau să fiu cuminte și azi.

Dimineața-i multă zarvă-n toată casa,

toți alearga-n colo-ncoace și-s zoriți,

Mama fierbe ceai și-n grabă pune masa,

Să nu-ntârzie la servici.

Surioara mea, ce mica, plânge-ntr-una,

Nu-și găsește nicăieri un ciorăpel,

Tata bombăne, căutându-l supărat,

Că l-a ascuns, din nou, Azorel.

Fiecare este gata de plecare,

Dar în mintea mea, un gând m-a fulgerat,

Mi-am dat seama că în graba noastră mare,

Am uitat ce-i mai important.

Cum să-ncepem ziua fără rugăciune,

Fără să vorbim cu Domnul, cum plecăm?

Îi opresc pe toți, la usă și le spun că:

“Este timpul să ne rugăm! “

Home