Din barsheba
Din Barsheba Iacov când pornise
In călătoria lui înspre Haran
După cum Isaac îi poruncise
Să rămână la Padan-Aran
După-o zi de grea călătorie
Seara se lăsase și el se opri
Căci lumina soarelui cea vie
Coborându-se spre asfințit
Iacov își luase cu drag o piatră
Și și-o puse astfel sub capul lui
O Doamne ce noapte minunată
Să dormi în mijlocul pustiului
Dar Domnul iată căi arată
Îl cuprinde mreaja unui vis stingher
El vede o scară minunată
Pe pământ ce ajungea la cer
Dar pe-această scară nînsemnată
Se plimbau îngeri în sus și-n jos
Îngeri Dumnezeului cel mare
Iată dragii mei ce vis frumos
Dar Domnul sta privind deasupra scării
Și lui Iacov îi cuvânta
Pământu și tot cei sub soare
Toate seminții tale îi voi da
Te vei întinde la apus și la rasărit
La miază noapte și la miază zi
Și toate semințiile pământului
Toate ție ți le voi dărui
Și sculându-se de dimineață
A luat piatra și-a fixat-o în pământ
Ca loc de aducere aminte
Pentru Dumnezeu același Sfânt
Plin de frica Iacov atunci îi zise
Acest loc e așa de minunat
Căci aici e Casa lui Dumnezeu
Și poarata cerului înstelat
Iacov afăcut o juruință
Caci dacă Domnul în viață îl va ocroti
Pământu și tot ceare suflare
Domnul Dumnezeului îi va dărui.
Home