Din Neapole spre Macedonia Pavel a plecat

Și-n cea dintâi cetate cu grăbire a debarcat

Acolo câteva zile în șir el a șezut

La Filipi, da, la Filipi o ce minunat ținut.

Într-una din zilele acelea în ziua de sabat

Ieșind afară din cetate și s-a îndreptat

Spre râu să caute un loc de rugăciune și s-a dus

Să se închine cu evlavie Domnului Isus.

Lângă râu se așezase Pavel stând de vorbă cu niște femei

Căci erau strânse laolaltă după cum au ele obicei

Pavel le vestea vestea cea bună că prin ea poți să fii mântuit

Cum Isus batjocorit de lume pe calvar s-a jertfit

Și cum stă el acolo și le predica

Din viata Domnului Isus și despre moartea Sa

Observă Pavel că una din ele a primit

Cuvântul pe care cu dragoste el l-a vestit.

Căci Domnul îi deschise inima și a crezut

În cele ce auzise și îndată a priceput

Că trebuie să se despartă de acele femei

Și îndată a fost botezată ea și casa ei.

Femeia aceea temătoare de cuvântul adevărului

Nu era doar decât o creștină ce pășea pe calea Domnului

Dar avea o inima deschisă și de aceea Domnul o iubea

Veți fi dragi surori și voi iubite de veți face ca și Lidia.

Și după ce a fost botezată casa ei și ea

Spre Pavel și spre toți acei care-l însoțeau

Cu dragoste a privit zicând ;Dacă mă socotiți

Că-s credincioasă Domnului azi oaspeții mei fiți

Cu toții au intrat în casa ei și au rămas

Siliți ca și la ea să facă un popas

O cât de multă dragoste față de ei și-a arătat

Surorilor această fapta-i demnă de urmat

Fiți că Lidia în cuget și-n credință și în fapte de asemeni fiți

Dacă vreți că în ceruri o răsplată de la Domnul Isus să primiți

Căci unind credința și cu fapta împliniți întocmai pe pământ

Ceea ce Domnul Isus vă cere prin al Său Sfânt Cuvânt.

Home