Din zgomotul lumii, din praf si ispita
Din zgomotul lumii, din praf și ispită
Din zbuciumul firii spre Tine alerg.
Zdrobit deseori si cu inima frântă
‘Naintea-ndurării genunchiul ‘mi-aplec.
Doresc să-Ți vorbesc și Tu Domnul meu drag să m-asculți,
Doresc să-mi răspunzi, prăbușind ai necazului munți,
Doresc părtășia Ta-n veci și uniți
peste tot cei vremelnic să fim:
Tu și eu, eu si Tu.
Sunt multe izbânzi pe calea-ceasta-ngustă,
Dar sunt și căderi ce sufletul frâng.
În lupta ce-o dau eu nu pot merge singur,
De-aceea la Tine povara-mi aduc.
Doresc să mă-nalț tot mai sus către Tine
prin necaz, adevăr iubire și zel,
Doresc veșnicia întreagă cu Tine
Să-mi fie-n furtună, far și unic țel.
Home