Doar ploaia
Doar ploaia se-auzea căzând
Sub cer de plumb Isus sta frânt
Cu ochii-nchiși cu fruntea sângerând
Păcatul lumii înfruntând
Priveam și eu cu sufletul zdrobit
Dar nu-ndrăzneam să spun că l-am slujit
Chiar de trei ori am spus nu. . nu-l cunosc
Știam prea bine că-I Hristos
Îmi amintesc cu drag când ne vorbea
De-mpărăția Lui când ne spunea
"Veți moșteni cu Mine cerul sfânt
Veți moșteni veți fi ai Mei curând "
Ca un fulg visul meu s-a topit
Când ochii i-am deschis, Isus sta răstignit
Cu răni adânci în mâini în coaste și-n picioare
Dar mi-am amintit că sufletul nicicând nu moare
Trecut-au zile ce păreau că ani
Îmbătrânisem ca-n suflet doream
S-aud din nou cuvantu-I blând spunând
Veți moșteni, veți fi ai Mei curând
"Prietene" o voce m-a chemat
Era Isus și-n brațe m-a luat
Credeam că-I mort credeam că-I lepădat
Credeam că-I mort dar iată-l înviat
Ca un foc inima mi-a aprins
El a-nviat din morți, Isus, moartea a-nvins
Păcatul meu în sânge l-a spălat pe cruce
Și-am înțeles că El e cel ce viaț' aduce.
Home