Domnul doarme în corăbioară

Domnul doarme în corăbioară și furtuna, iată, s-a pornit

Peste valuri mica barcă zboară Domnul doarme însă liniștit.

Deodată Îl trezesc pescarii "privește căci iată pierim"

Dar Isus porunca dă mării, minune măreață privim.

/: Furtuna îndată se-oprește, ce liniște-n jur s-a făcut

Isus cu natura vorbește, pescarii speriați au tăcut. :/

Văd pe țărm pe cineva ce-așteaptă, e un om nespus de chinuit

N-are casă, viața e deșartă, căci de demoni este stăpânit.

Dar demonii încep ca să țipe, îl roagă adânc pe Isus

Aprobă și-n porci îi trimite, spre mare, spre moarte s-au dus

/: Mulțimea îndată se strânge să vadă ce s-a întâmplat

Îl roagă pe Isus să plece și trist Isus a acceptat. :/

Omul vindecat, spre Isus vine, vrea să-I mulțumească pentru tot

"Doamne n-am cuvinte, știi prea bine, ca să-Ți mulțumesc de-ajuns nu pot".

/: Te rog mă primește, cu Tine să spun peste tot ce-ai făcut"

Dar Domnul răspunde: "Mai bine aici să vestești ce-ai văzut"

Și noi am fost smulși din pierzare, aceasta putem să vestim

La mare, la mic, la oricare, putem de folos ca să-I fim. :/

Home