Dragul dezmierdării mele

Dragul dezmierdării mele,

Plin de rouă-n păr,

Sub sclipirile de stele,

M-ai trezit sub măr,

Dezmierdat cu-așa iubire,

M-ai trezit sub măr.

Dreapta-ntinsă-i peste mine,

Stânga-căpătâi,

- Doamne, nu-i decât din Tine

Dragostea dintâi -

Dulcea,

Minunata,

Sfânta Dragoste dintâi.

Îmi răpește-a Ta iubire

inima de drag,

Mire fericit, o, Mire,

Fost-am eu pribeag?

Nu, o niciodată n-am fost

Singur și pribeag.

Îți ascult răpit cuvântul,

Plâng când Ți-l ascult,

- Oare unde-i azi pământul,

Sunt în Cer demult?

Când s-a risipit pământul,

De-s în Cer demult?

De ce oare-întreaga Fire

Cântă-acum așa?

Mai e oare fericire,

Sau numai a mea?

Nu-i pe lume fericire,

Sfântă,

Ca a mea!

Unde-i azi cetatea-n care

Lătrau câinii răi?

- Ah, atâta sărbătoare

Râde-n ochii Tăi!

Toată Dragostea din Ceruri

Râde-n ochii Tăi.

Cântă-n zumzetul de albine

Câmpu-nmiresmat,

Cine-i fericit ca mine,

Mire minunat?

Ah, nu-i nimeni,

Nimeni, nimeni,

Mire minunat.

Torc cununi de rouă zorii

și ne-anină-n păr,

Fericiți Nemuritorii

Cununați sub măr,

Pentru Nunta fără capăt,

Cununați sub măr. .

Home