E mult de cand e noapte si lumea-i bantuita

De mii de duhuri rele cu-nselatoare soapte.

Mi-e dor de Dimineata, in slava, rasarita…

Strajerule, strajere, mai este mult din noapte?…

Atati, din cei ce-asteapta, sunt coplesiti de jale,

Trantiti de greutatea ce inima le-a smuls;

Mi-e toata asteptarea, la glasul vestii tale:

Strajerule, strajere, mai este oare mult?…

/: Atat de grea ni-e starea, cum n-a fost niciodata!

Vin valuri mari si grele, cum n-am mai intalnit…

Simtim c-a-noastre inimi curand n-or sa mai bata…

Ah, suna rasaritul, strajerule iubit!… :/

Plang inimi sfasiate de lunga despartire…

Si au atatea doruri… si-au suferit atat…

Si-asteapta-ndurerate o clipa de iubire…

Strajerule, strajere, o, cat mai este, cat?…

E-atat de grea vegherea, cand noaptea se lungeste…

Cand inimile-asteapta… si-n suflete e jale…

Cand mistuie durerea… si plansul copleseste…

Strajerule, strajere, ah! zorii nu rasar?…

/: Ah, suna azi, strajere, sfarsitul suferintei,

Sa rupi obezi si stavili de tarana si fier!

Aduna-n sarbatoare, dorita biruinta

Si nunta asteptata cu Mirele din cer!… :/

Mai este mult din noaptea aceea-ntunecoasa?

Departe-s zorii zilei, seninei dimineti?

Se fierb in jur talazuri… e marea furtunoasa…

Strajerule, strajere, nu-i ceasul cel maret?…

E-atat de grea vegherea, cand noaptea se lungeste…

Cand inimile-asteapta… si-n suflete e jale…

Cand mistuie durerea… si plansul copleseste…

Strajerule, strajere, ah! zorii nu rasar?…

Home