Emaus

M-ai întâlnit în drumul spre Emaus

Când coboram răpus, dezamăgit;

Nu-nțelegeam de ce aflam repaus

Din graiul Tău, în sufletu-mi trudit.

Știai că mi s-au stins speranțe sfinte,

Știai că îndoiala m-a cuprins,

De-aceea mi-ai redat iar zel fierbinte

Și iar lumina dalbă mi-ai aprins.

Erau momente calde și divine

Și retrăiam iar stările dintâi.

Când ajungând, văzând că pleci, străine,

Ți-am zis în casa mea să mai rămâi.

Ai acceptat și ai cinat cu mine

Când în sfârșit, Isus, Te-am cunoscut.

Mi-ai fost străin, acum îmi e rușine,

C-atâta drum nu Te-am recunoscut.

Din calea deznădejdii ce coboară

Iar spre Ierusalim m-am reîntors

Să spun la toți, cu-aceași grea povoară,

Cum m-ai găsit slăvitul meu Hristos.

De mergi și tu dezamăgit la vale,

O voce blândă te va asalta.

Deschide-ți inima, e Domnul, frate;

Căci sigur va intra și va cina.

Home