Era odat-o tainică grădină

Era odat-o tainică grădină

În care Domnul se ruga plângând,

/: Și fața Lui, cea plină de lumină

Era-ntristată până la mormânt. :/

De multe ori pe față El căzuse

Și se ruga cu mult amar nespus;

/: “Să treacă Tată, să nu beau paharul!“

Paharul suferinței lui Isus. :/

În Ghetismani, grădină neuitată

În tine plânge Domnul cu amar –

/: Și-apoi se-mbracă-n haina umilinței

Și-și pregătește drumul spre Calvar. :/

O, Ghetismani, grădina neuitată,

Tu ai văzut durerea lui Isus,

/: Pe Iuda, când a sărutat o dată

Pe Domnul strălucirilor de sus! :/

O, Ghetismani aș vrea să fiu în tine,

Să văd și locul unde El a plâns;

/: Să plâng și eu, cu lacrimi și suspine

Să plâng, căci pentru mine El a plâns. :/

Home