Ești atât de obosit, iubite călător
Ești atât de obosit, iubite călător…
Ai umblat pe căi murdare,
Fiu rătăcitor.
Ai cutreierat pământul
Și ai cules ca roadă vântul;
Chinuit ai fost de rău,
Dar acum te iartă Sfântul,
Bunul Dumnezeu.
Ostenită ți-e privirea,
Capul ți-e plecat;
Soarta crud-ai cunoscut-o,
Fiu nemângâiat…
Că ai vrut să afli calea
Unde-i plânsul, unde-i jalea.
Nu ai știut de Cel de sus…
Auzi cum răsună valea
Numai de Isus.
Îți trimite astăzi Domnul
Un cuvânt de har:
Că îți dă cununa vieții,
Ca mărgăritar.
Inima să-ți fie plină
De a Domnului lumină!
Te ferește de păcat!
Să nu fii în grâu neghină!
Domnul te-a iertat.
Home