Fă-ți timp

Tu treci în goana ta grăbit prin lume,

Robit de-a ne-mplinirilor osândă,

Visând să ai din plin comori și nume,

Alergi mereu cu-o inimă flamandă.

Nu mai ai timp ca să privești o floare

Și să admiri frumoasele-i culori,

Să urmărești un răsărit de soare,

Și frumusețea clipelor din zori.

Nu mai ai timp să stai lângă izvorul

Ce curge cristalin prin stânci de munte,

Să înțelegi că doar pe Creatorul

Îl poți vedea și-n cele mai mărunte.

Să vezi că totu-i numai pentru tine,

Un om trudit, sărman și muritor,

Să înțelegi că-n mâna Lui te ține,

Un Dumnezeu a toate creator.

Ce mai presus de toate și-a dat viața,

La Golgota, în locul tău să moară,

Iar tu, trecând grăbit, îți întorci fața,

Să nu vezi dragostea ce te-nconjoară.

Încetinește-ți pasul pe cărare,

Uitându-te o clipă-n jurul tău

La universul fără de hotare

Și-n tot ce vezi, să-l vezi pe Dumnezeu.

Home