Fiul Meu

Fiul Meu, de ce ești trist, și cu ochii plecați la pamânt,

Pace nu ai și te simți vinovat, și parcă-n tine ceva s-a schimbat?

Strălucirea acestei lumi te-a orbit și-ncet tu te-ai îndepărtat

De ce cauți mereu diamante în noroi, când Eu ceru-ntreg ți-am dat?

/: O, fiul Meu, întoarce-te

Dă-mi inima azi căci vreau să te ridic.

Lasă orice-ar putea să-ți ascundă fața Mea

Fiul Meu te iubesc, tu știi, mereu :/

Fiul Meu tu nu mai poți, o lacrimă să-mi dai când stai'naintea Mea,

Nu poți să simți, să plângi cu cei ce plâng, și nimic nu te-ar mai bucura

Vezi pe alții cum greșesc, iar pe tin' nimic nu te-ar putea mișca.

Rugăciunea ta e doar vorbe spuse-n vânt, căci ești departe cu inima!

Fiul Meu, vreau să te duc la izvoarele vieții din vecii

Să-ți las din nou pacea Mea în inima, și dorul de-a mă întâlni

Vreau să pun în gura ta, o cântare nouă ce va izbuti

Îndoială și teamă și orice te-ar lovi, fiul Meu, te iubesc, să știi!

Home