Iată, Eu stau la ușă și bat

/: Iată, Eu stau la ușă și bat,

Dac-aude cineva glasul Meu,

Și deschide ușa

Voi intra la el, voi cina cu el,

Și el cu Mine! :/

În viața mea, păcatul greu,

Mi-apasă sufletul durere.

Nu-i nimeni pe acest pământ

Să-mi poată da o mângâiere. .

În noaptea grea, doresc ceva

Iar sufletul mereu suspină,

Spunându-mi că la ușa mea

Stă Cineva, să-mi dea lumină!

Un glas duios, mă cheamă blând,

În piet eu simt o tresăltare. .

Mă iau fiori la glasul Său,

În suflet am o cercetare.

La ușa mea e Cineva,

Iar glasul Lui mereu mă-ndeamnă:

„Grăbește-te ca să-mi deschizi,

Primește-Mă, și să n-ai teamă! ”

Mai fac un pas, și-o să-I deschid,

Și-o să-L primesc cu drag în casă.

Lumina Lui va lumina,

A mea întunecată viață!

Acum deschid, ce minunat!

O rază îmi pătrunde-n casă

Și se revarsă zorile,

În inimă e dimineață!

Home