Îmi amintesc plângând de vremea
Îmi amintesc plângând de vremea
Întâi dragoste-i de Tine
Ce dor frumos ardea atuncea
Ce-nfiorări și ce suspine
Cum te urmam fără de teamă
Și-n locul cel mai plin de fiare
Nimic n-aveam să-Ți cer și totuși
N-aveam o dragoste mai mare.
Isuse dulce har.
Mai dă-mi acest scump jar
Să-mi poartă iar și să rămân
În dragostea dintâi.
Nu te iubeam pentru-o nădejde
Nimic lumesc n-aveam în mine.
Ci te iubeam pentru iubirea
Nemărginită pentru Tine
Nimic nu promiteam iubirii
Nimic nu-mi trebuia anume
Doar decât dragostea de Tine
Nimic n-aveam mai scump pe lume.
Nu erau piedici să mă țină
Nici depărtări, nici frig, nici teamă!
Nici legături să mă oprească
Nici moarte s-o mai bag în seamă
Nu mai era nici dor, nici lume
Nici frați și nici părinți, nici casă
Era numai un zbor spre ceruri
Și-o sfântă dragoste frumoasă.
Home