In albul viselor la marile iubirii vin
În albul viselor la mările iubirii vin
Îmbrăcat în fulg de nea
Și-ngenunchiat mă-nchin.
Încălțarea inimii
La ușa ieslei mi-o dezleg,
Sufletul în dar aduc
Și umilit mă plec.
Ca un colind dumnezeiesc,
În armonii de vis
Ne cheamă îngeri mii
Pruncului să-I cântăm,
Lui să ne închinăm,
Să-L onorăm.
Înzăpeziți în noi
Albi ghiocei vom învia,
Și la strigătul de apoi
Spre cer ne-om înălța.
Iar de stea călăuziți
Cerescul drum îl vom urma
Spre a ne întâlni din nou
Cu Pruncu-n ieslea Sa.
Vom ninge-n stoluri peste cer,
Chemați de-al Său glas blând,
Și sus pe norii albi
Pe Domnul vom vedea,
Îl vom întâmpina
Cu toți cântând.
Home