În grădina cu măslini
Doar vântul mai adie-n ceas târziu,
Când freamătul cetății a-ncetat
Pe cărarea care urcă,
în grădina cu măslini
Isus cu ucenicii au plecat.
La fiecare pas al Domnului
Natura-ntreagă-njurul Lui tresare;
Știa că-nfața lui Isus,
stătea o grea povară
Ce-n ea se ascundea o taină mare.
O jertfă trebuia să fie-adusă,
Așa cum ucenicilor le-a spus
Că în curând va trebui să fie răstignit.
/: Se împlinea cuvântul cel de Sus. :/
Cât de mult Tu omul ai iubit
Încât L-ai dat pe unicul Tău Fiu Preaiubit,
Să moară pe o cruce răstignit,
Pentru acel nemântuit.
Îngenuncheat cu fața la pământ,
Cu suflet frânt, Isus plângea cu-amar:
/: "Părinte dacă-i cu putință
Să iei din fața Mea
Această suferință - acest pahar!
Totuși, gândul Tău nu voia Mea
Să se facă Tată". :/
se ruga.
Și fiecare strop de sânge
Căzut de-acum în tină,
Ridica a omenirii vină.
Un înger a venit Să-l întărească
Dar bătălia fost-a câștigată,
Când pe genunchi, în Ghetsimani
A-nvins moartea, păcatul
/: Ce ținea-n robie lumea-ntreagă. :/
Când Ceasul Împlinirii sta să bată,
Ultimele clipe-ale Lucrării
Prin lumina argintie
A tristei luni stingherii
Se zăresc printre măslini… soldații.
/: "-Pe cine căutați? :/" i-a întrebat.
Răspuns-au /:" -Pe Isus din Nazareth ". :/
/:"-Eu sunt" :/ a spus Isus mulțimii,
Conduse de-un rău gând.
Însă ei căzură la pământ.
Din gloata care nu îl cunoscuse
Un om se-apropie atunci de Domnul,
Și pentru treizeci de arginți, cu o sărutare
/: L-a vândut Iuda Iscarioteanul. :/
Doar vântul mai adie-n ceas târziu,
Când freamătul cetății a-ncetat,
Pe cărarea ce coboară
Din tainica grădină
Ostașii luând pe Isus, au plecat.
Dar oare unde-s acum ucenicii?
Când El mergea-nspre chin,
Mergea-nspre moarte…
Deznădejdea a învins
Mica lor credință
Și biruiți, fugit-au toți prin noapte.
O jertfă trebuia să fie-adusă
După cum proorocii-au profețit,
În grădina cu măslini
Se așternu tăcerea
/: Isus murea pe-o cruce răstignit. :/
Home