În slăvitu-Ți nume mare

În slăvitu-Ți nume mare

Încă ne mai adunăm

Și în rugă și-n cântare,

Doamne, ne mai bucurăm.

Când cobori în adunare

Nu proșternem la pământ

Și-Ți dăm cinste și onoare

Când cobori prin Duhul Sfânt.

În nemărginita-Ți milă,

Isus, vii la noi mereu,

Și la inima umilă

Te apleci, o, Domnul meu.

Când cobori la noi din slavă

Și în taină ne vorbești,

Chiar și boala cea mai gravă

Cu-n cuvânt tămăduiești.

Vii să ne lași mângâiere,

Să legi rănile ce dor,

Să alini orice durere,

Să lași leac vindecător.

Când cobori la noi, Isuse,

Tu, păstorule de oi,

Sunt doar bucurii nespuse,

Nu mai sunt griji, nici nevoi.

În slăvitu-Ți nume mare

Mai am trecere și eu,

Tu m-ai scăpat de pierzare,

Bun și veșnic Dumnezeu.

În iubirea-Ți minunată,

Doamne, încă mântuiești,

Și în brațul cald de tată,

Doamne, încă ne primești.

Home