În tristețea iernii (In The Bleak Midwinter)
În tristețea iernii când e numai ger
Pe pământul care este ca de fier;
Fulgii de zăpadă cad zglobii din cer
În tristețea iernii, dincolo de vremi.
Domnul veșniciei la noi a venit
Să domnească-n inimi sfinte pe pământ;
În tristețea iernii, loc au pregătit
Un pătuț în iesle pentru Pruncul Sfânt.
Îngeri și arhangheli se unesc în cor
Heruvimi și serafimi, vin în zborul lor;
Iosif și Maria leagănă ușor
Pruncul ce zâmbește, Isus Salvator.
Ce-aș putea s-aduc eu, înaintea Sa?
De-aș fi cu păstorii, un mieluț I-aș da!
Iar de-aș fi cu magii, daruri eu I-aș da!
Însă știu Isuse, inima-Ți voi da!
Totuși întunericul nu va împărăți veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară țara lui Zabulon și țara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ținutul de lângă mare, țara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. (Isaia 9: 1)
Home