În zori de zi când ai trecut / Samaritean milos
În zori de zi când ai trecut,
La margine de drum, căzut, eram…
Și-atunci când eu nici nu gândeam,
Spre mine, un Samaritean, s-a plecat.
Era cu ochii-nlăcrimați…
Privirea-I blândă, o, ce mult mi-a spus!
Și mi-a vorbit cu glas duios
Că mai primește-un păcătos
Și m-a convins. Era ISUS.
Lovit de-al lumii greu păcat
Eu nu credeam că pot vreodat’ să fiu salvat.
Nu aveam o țintă-n drumul meu,
Nici ajutor, când mi-era greu, în viața mea.
Credeam ca-s singur chiar de tot,
Că nu mai am în lume rost nicicând;
„Dar nu-i așa! ” un glas mi-a spus
Și m-a luat cu El, m-a dus,
Și m-am convins. Era ISUS.
Nu cred că poate-un om la fel
Să facă-asemenea ca El c-un păcătos:
Să-i ierte tot ce i-a greșit,
O viață, când, necontenit a fost hulit.
Nu pot sa cred că altu-a fost
Când mi-a dat mâna și de jos m-a ridicat!
Prin jertfa-I sfântă El mi-a spus
Cum dus-a crucea până sus
Și sunt convins că e ISUS.
Home