Înălțarea

Urcau apostolii cu Domnu-n frunte

Pe coama Muntelui Măslinilor.

Ei nu știau că în curând pe munte

Se vor desparte de speranța lor.

/: Ei nu știau că ultimele-I sfaturi

Și promisiuni din lume-I ascultau,

Simțeau în schimb tristețe grea în piepturi,

Minore simfonii ei ascultau… :/

Ieșind înspre Betania, afară

Pe toți cu drag i-a binecuvântat…

Și-n timp ce-i învăța, a câta oară?

Deodată lin la ceruri S-a înălțat.

/: Cu ochii pironiți în sus priviră

Cum tot mai sus spre zări se ridica.

Dar norii pe Isus L-acoperiră

Se tot uitau să-L vadă cum pleca… :/

/: Pe când scrutau cu-atâta nostalgie,

Doi îngeri au venit, i-a înștiințat

C-așa cum a plecat spre veșnicie,

Va reveni la fel, ce minunat. :/

Home