Ingerului din Efes, Duhul striga
Îngerului din Efes, Duhul strigă:
„Biserică de ce te-ai ofilit?
De ce-ai lăsat credința ta dintâi
Și dragostea dintâi ți-ai părăsit? ”
/: Întoarce-te, întoarce-te,
Biserică, la dragostea dintâi
Întoarce-te, întorce-te
De vrei pe pământ jos să nu rămâi! :/
Așa striga demult din Patmos Duhul:
„Știu faptele și osteneala ta,
Știu că pe cei răi tu nu poți să-i suferi
Ce-și zic apostoli și nu sunt așa.
Îți știu răbdarea ta nebiruită,
Pentru-al Meu Nume mult ai suferit,
Dar ai rămas și astăzi în picioare,
Pe calea Mea și nu te-am părăsit!…
Dar, totuși am ceva-mpotriva ta,
Acum când timpul este pe sfârșit,
Adu-ți aminte și te pocăiește,
Căci dragostea dintâi te-a părăsit.
De unde ai căzut din nou te-ntoarce
În graba mare nu mai amâna!
De nu te-ntorci, veni-voi fără veste
Și sfeșnicul din loc ți-l voi lua.
Fecioară înțeleaptă, ia aminte
Și-n candelă mai toarnă untdelemn!
Nu asculta deloc de-a lumii șoapte,
Ci-ascultă tu de-al Duhului îndemn!
Nu te lăsa cuprinsă de-ațipire,
Ci tu mereu fii trează pe pământ!
Îmbracă-te în haina curăției
Căci, iată, vine Mirele-n curând!
Home