Inima mea

Inima mea, inima mea,

De ce vrei a uita

De toată alinarea

Și binecuvântarea

Ce Dumnezeu ți-a dat,

Atunci când L-ai chemat?

Inima ne e-ntristată,

Sufletul tânjește-n noi

Ca grădina fără apă,

Ca pomii de frunze goi.

"Mâinile slăbănogite

Și genunchii-I întăriți!

Izbăviri sunt pregătite

Și cu Domnul biruiți!

Căci pustia fără apă

În curând s-o bucura

Dumnezeu e Cel ce-adăpă

Pe toți cei din turma Sa."

Noi nădăjduim în Tine,

Doamne, ai milă de noi

Dă-ne iarăși izbăvire

În necazuri și nevoi!

Inima mea, inima mea,

Nicicând nu va uita

Toată îmbărbătarea

Și toată alinarea

Ce astăzi am primit,

Căci El m-a izbăvit!

Home