Într-un pământ de nobil

Într-un pământ de nobil respins și-n depărtat

Se-ntoarce fără veste un fiu de Împărat

Se-ntoarce cu durere, cu lacrimi și suspin

Și se întreabă-ntruna: "Nu-i prea târziu să vin?"

Primește-mă O, Tată, e-adevărat am greșit

Primește-mă la Tine, de lume m-am scârbit

Primește-mă O, Tată, e-adevărat am greșit

Dar azi mă-ntorc la Tine O, Domnul meu iubit

Privește lung în zare și vede un palat

Se-ntreabă-n remușcare: "De ce n-am ascultat?

De ce-am plecat de-acasă când totul era-l meu?

De ce-am uitat că Tatăl îmi este Dumnezeu?

Și când stătea pe gânduri acest Fiu nu vedea

Că Tatăl Său în poartă cu drag îl aștepta

Dar când și-a rupt privirea de tot ce era jos

A îmbrăcat cu slavă un alt veșmânt frumos.

Home