Ionatan
Mi-amintesc când eram ca străin peste hotar
Prin pustiu și prin spini sau prin peșteri fugar.
Dar deodată a venit la mine un străin
Cu vestea ce de-atunci mă făcea să tot suspin.
Vestea ce mi-a adus inima mi-a străpuns
Stau mereu și plângeam căci a murit Ionatan.
Când eram amândoi la masă la împărat
Prieteni pe vecie în taină noi am jurat
Nu mai am niciun prieten ca tine vreun om
Dar în ceruri mai am un Stăpân și un Domn.
Ionatan Ionatan mi-ai rupt sufletul meu
Ah, mai bine muream chiar eu în locul tău.
Fala ta Israel zace întinsă prin văi
Saul și Ionatan și toți viteji săi
Prin Absalom sau prin Gad vestea să n-o răspândiți
Să nu știe dușmani ce greu am fost loviți.
Ah, ce durere grea am și ce mult te iubesc
O dragul meu Ionatan te plâng cu lacrimi de-ocean.
M-ai iubit, te-am iubit ca pe sufletul meu
Prin tine m-a scăpat de la moarte Dumnezeu
Când ai tras trei săgeți ca să mă înștiințezi
Nu știam căci de-atunci tu o să pleci.
Când ne-am îmbrățișat prieten adevărat
Atunci plângeam amândoi acum plâng doar ochii mei.
De știam că tu ești de dușmani urmărit
Ca un șoim n-ajutor atunci eu ți-aș fi venit
Cât de mult mi s-a frânt inima în al meu piept
Și zdrobit de-al meu dor mă uit la Mefiboșet.
Ionatan prieten bun n-am la cine să-i spun
Nimeni orcine-ar fi nu te poate înlocui.
Să învețe cântarea am spus poporului
Este scrisă de mine în cartea dreptului
Ionatan Ionatan e-o cântare de dor
Și-oi cânta-o mereu până când am să mor.
/: Prieteni adevărați, mai ceva decât frați
Dar moartea cu-a ei urgii îi mai poate despărți. :/
Home