Isuse, veșnic călător
Isuse, veșnic călător
Prin lumea de păcate,
/: Tu bați, strain și iubitor,
La ușile-ncuiate. :/
Nimic Tu nu ceri nimănui:
Când bați și-aștepți să vină…
/: Ci vrea să lași, în viața lui,
Iertare și lumină. :/
Ai vrea viața Ta să-i dai,
Căci viața lui e moartă;
/: Dar el stă-nchis,
Tu plângi și stai afară lângă poartă. :/
Eram copil, când Te-am văzut,
Și-n poarta, mea străine…
/: Și să-Ți deschid, ai tot bătut,
Să intri și la mine. :/
Dar lumea-mi spuse să nu vin,
Căci viața Ta-i amară,
/: Am vreme, colo, mai târziu…
Și Te-am lăsat afară. :/
De-atunci trecură ani șirag…
De viața-mi amărâtă,
/: Tu m-așteptai, Isuse drag,
La poarta zăvorâtă.
Târziu, Ți-am auzit din nou
Chemarea Ta duioasă…
/: În ceața stinsă, un ecou:
„O, lasă-Mă în casă! :/
O, las’ să vin în viața ta,
Cu pacea Mea cerească
/: Cum lumea-ntreagă n-ar putea
Nicicând să-ți dăruiască“. :/
Dar lumea-mi spune să
Te las afară și-astă dată;
/: Tu iar la ușă ai rămas
Și ușa-i încuiată. :/
Te-am auzit, ani mulți pe rând,
Chemându-mă din moarte,
/: Dar n-am deschis… iar Tu, plângând,
Plecat-ai mai departe… :/
Iar, astăzi, singur mă-nfior
De-a-mele fapte rele;
/: Isuse, și Te chem cu dor,
În noaptea vieții mele!… :/
Mai vino, iar Isuse blând!
Mai bate iar o dată!
/: Te-aștept cu sufletul plângând…
Și ușa-i descuiată… :/
Home