Judecata
Se-aud tot mai tare trompete ce sună;
Și îngeri în cete, văzduhul străbat
Oceane de oameni, în șir, se adună
La tronul dreptății cu capul plecat.
Din fața Celui de pe tronul domniei
Pământul și cerul cu teamă dispar,
Se văd în picioare toți morții urgiei
Cu înfricoșare ‘nainte-i apar.
/: Dar vai prin ce groază, durere și plânset
Primesc mult sentința, strigând disperați,
C-au fost scrise toate și deci după fapte,
De Cel ce-i dreptate, sunt deci, judecăți. :/
A morții sălașuri și moartea și marea
Își dau înapoi morții ce i-au avut,
Sunt: scalvii, stăpânii, ostașii și plebea
Cezarii și regii ce-au fost în trecut.
Și necredincioșii, toți prigonitorii
Sutașii, profeții, bogății, atei,
Se văd îngroziți și-umiliți dictatorii,
Ce-au vrut proslăvire, crezând că sunt zei.
/: Și cărți sunt deschise, și-a vieții Carte
Ei sunt judecăți după fapte pe loc
Degeaba se-nchina cerșind milă-n parte,
Oricine nu-i scris, merege-n iazul de foc. :/
Vai cum ar întoarce din nou timpul vieții,
Mai toți condamnații, dar e prea târziu.
Cu Deavolul, moartea, profetul miciunii,
Se-ncheie cu râul. Rămâne ce-i viu.
Dar vai prin ce groază, durere și plânset
Primesc mult sentință, strigând disperați,
C-au fost scrise toate și deci după fapte,
De Cel ce-i dreptate, sunt deci, judecați.
Și cărți sunt deschise, și-a vieții Carte
Ei sunt judecăți după fapte pe loc
Degeaba se-nchina cerșind milă-n parte,
Oricine nu-i scris, merege-n iazul de foc.
Home